De ce blogez ?
" Publicarea unui jurnal e treaba posteritatii, scrierea lui e o necesitate intima dovedita de insasi marurisirile facute in el. (…) In jurnal apar adesea evenimente monotone si disproportionate ca interes si care nu pot fi intelese decat de cei implicati in ele, asa cum marinarii unui vas ar intelege ceea ce este trecut in jurnalul de bord al navei de catre comandant. Daca nava se scufunda sau trece printr-o mare primejdie, toate aceste amanunte de bord pot capata un sens adanc." Marin Preda
De ce blogez?! Pentru ca blogul e ruda bizara si relativ recenta a comunicarii - o forma de individualism feroce si de exchibitionism… pentru ca vorbesti cu tine insati si cu ceilalti…Zilele trecute, din pura intamplare am inceput sa-i cunosc din bloguri pe pasionatii lor… Unul dintre ei e George, un baiat romantic care prefera sa-si scrie textele cu Italic, celalalt un preot dintr-un sat timisean pentru care viata parohiei e subiect de confesiune.
A fost de ajuns sa-mi arunc ochii asupra celor doua bloguri si am descoperit ca Internetul e deschis tuturor. Confesiuni, secrete profesionale, idei trasnite sau chiar cronici de botez si inmormantare isi au locul lor in retea. Bloggerul impatimit e un om comun pe care il distingi dupa creatia sa. Trasaturile si spiritul sau e universal si nu pot fi invalmasite intr-un portret robot. Parola sa e pasiunea cu care isi construieste spatiul personal si dorinta de comunicare pe care imi propun sa le adopt.
Intemeierea unui blog a fost pentru mine un act nepremeditat. Cu toate acestea doresc sa-i confer spatiului meu privat doua utilitati: profesionala si personala. Toate au inceput. Cam atat.
De ce blogez?! Pentru ca blogul e ruda bizara si relativ recenta a comunicarii - o forma de individualism feroce si de exchibitionism… pentru ca vorbesti cu tine insati si cu ceilalti…Zilele trecute, din pura intamplare am inceput sa-i cunosc din bloguri pe pasionatii lor… Unul dintre ei e George, un baiat romantic care prefera sa-si scrie textele cu Italic, celalalt un preot dintr-un sat timisean pentru care viata parohiei e subiect de confesiune.
A fost de ajuns sa-mi arunc ochii asupra celor doua bloguri si am descoperit ca Internetul e deschis tuturor. Confesiuni, secrete profesionale, idei trasnite sau chiar cronici de botez si inmormantare isi au locul lor in retea. Bloggerul impatimit e un om comun pe care il distingi dupa creatia sa. Trasaturile si spiritul sau e universal si nu pot fi invalmasite intr-un portret robot. Parola sa e pasiunea cu care isi construieste spatiul personal si dorinta de comunicare pe care imi propun sa le adopt.
Intemeierea unui blog a fost pentru mine un act nepremeditat. Cu toate acestea doresc sa-i confer spatiului meu privat doua utilitati: profesionala si personala. Toate au inceput. Cam atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu