Modernitate bolnava

"Prin noi se vinde totul. Sarea grunjoasa sau cea fina de bucatarie, contracte Vodafone si cuburi de gheata la Polul Nord." spuse recrutorul, supralicitand rezultatele si meritele multinationalei. Discutia devenea cu fiece minut tot mai interesanta.

La fel si serviciile companiei pentru potentialii clienti - vestici naivi care, beneficiind de venituri mai mari decat romanii vor sa cumpere frumusetea intr-o crema de noapte, comunicarea intr-un abonament telefonic, atingerea acidulata a valurilor marii intr-o bautura carbogazoasa bogata in E-uri.

Vindeau de toate, dar mai ales o minte formatata, pregatita pentru a simti pe deplin gustul dulce-amar al consumerismului. Ajuns acasa, descopera intr-un ungher dezamagirea. Inconjurat de noile-i achizitii, omul modern isi vede nuditatea in oglinda constiintei. Cumparaturile nu reusesc sa acopere nici pentru o clipa... mirosul vested al frustrarii.

Poveste cu iz electoral

Tradarea trandafirului

Niciun trandafir fara spini. Niciun dorohoian fara nostalgii, sau fara sa fie bantuit de fantomele trecutului, atunci cand isi incetineste pasii sa priveasca, pe indelete afisele electorale. De pe cele cateva panouri sau de pe garduri ii surad, ca dintr-o familiara felicitare de aniversare, eternii trandafiri pesedisti. De data aceasta insa, fara figura lui Vasile Gherasim- eternul candidat la primaria urbei ce a simtit din plin, in ultima parte a vietii, spinii unei orientari depasite.




Se intampla acum mai bine de patru ani, cand, in urma unor mandate succesive se ridica miraculos o singura realizare - resedinta primarului. Municipiul se dusese de mult de rapa, in topul rusinica al judetului si in paginile "Monitorului de Botosani". Doua babe care si-au rupt picioarele in accidente pe strazile prost iluminate ale municipiului, centrul Dorohoiului sub asediul ostilor de cersetori pripasiti de ospitalierul edil la precedentele alegeri. Si Bulevardul sau personal - culoar de navigatie pe timp de ploaie pentru soferii dornici de aventura.



Satul insa de imaginea vesteda a micului baron local, partidul a hotarat sa inveseleasca electoratul cu o noua candidatura - un director de liceu care se interpunea pentru prima oara intre Gherasim si trandafiri. Iar cei din urma au castigat. Pusi sa aleaga intre numele ocrotitorului lor si buchetul de trandafir pesedist, plebea a votat instinctual buchetul de flori. Vasile Gherasim a simtit insa pe propria-i piele spinii surghiunului, desi nici ca ducea lipsa de sustinatori.

Plecarea sa din scaunul de edil a atenuat nemultumirile dorohoienilor. La fel si trecerea la cele vesnice. Trandafirii mai trezesc si azi suspine, cand ii zaresti rataciti pe la poarta vreunei institutii.

Dintre sute de afise

Ce poate colora mai bine o dupa-amiaza monotona decat un afis electoral? Inspirate sau produse mai degraba in virtutea inertiei, afisele electorale dau viata panourilor ponosite din locurile publice din municipii, orase, comune sau chiar din cel mai indepartat catun. Grotescul, vulgarul sau patriotismul ieftin sunt constantele, in jurul carora se invart anul acesta campaniile pentru alegerile europene.


Putine branduri, multi necunoscuti convocati la o sedinta foto. Zambete cu iz electoral, efecte de intinerire in Photoshop... Si multe necunoscute care se strecoara in mintea romanilor curiosi sa afle de pe garduri un raspuns la mistuitoarea intrebare "eu cu cine votez".




"In slujba Crucii si a Neamului Romanesc!" - asa isi incepe campania, in maniera religios-patriotarda, Gigi Becali, presedintele PNG. Pe un fundal verde intens, ca pajistile patriei unde cainii cu colaci in coada sunt izgoniti, zambeste larg finantatorul echipei Steaua. Efigia sa tragi-comica tradeaza incordarea unui salt mortal: isi face vant cu bratele sa ajunga in Parlamentul European. Sau poate, la Campionatul European de Fotbal, inaintea echipei pe care o sponsorizeaza. O alta posibila destinatie ar putea fi si Steaua, ce incadreaza pana si sigla partidului.



Intr-un registru asemanator se inscrie si campania Partidului Initiativa Nationala (PIN), ce aduce in prim-plan pe Lavinia Sandru. Cu o privire languroasa, demna de un calendar pentru barbati si cu numarul de telefon facut public, deputata PIN pare, la prima vedere, o luptatoare infocata pentru drepturile animalelor decat un candidat la europarlamentare. "Votati ursul carpatin!" ne indeamna Lavinia, care se numara printre cei 35 de candidati PIN cunoscatori a cel putin doua limbi straine. Afisul electoral a uitat sa mai precizeze ceva, un alt atuu al Laviniei Sandru: calitatea sa de experta in limbajul trupului.

In fiecare zi mi-e dor de voi

Iasiul copilariei mele a fost intotdeauna un capat de drum, situat undeva intre spitalul din Tatarasi- adunatura pestrita de copii galbejiti cu mainile rastignite in perfuzii – si casa lui nea Georgel plina de carti si minuscule vase chinezesti.
Un batranel inca vioi ne intampina zambind in pragul casutei din strada Talpalari. E nea Georgel – un mos sugubat care, dupa ce ne intreaba cum stam cu scoala, ne umple bratele de jucarii.




Din cand in cand, in coltul usii vechi apare un cap sfios de adolescenta care ne masoara din priviri si apoi dispare. E verisoara noastra Catrinel ce va pleca in curand in America.
Astazi o regasesc cu un aer schimbat printre pozele color ce impanzesc casa lui nea Georgel. Timpul a sapat adanc chipul lui palid si uscat ca o smochina. Are 90 de ani si e atat de singur….


Cu stangacia unui scolar de clasa intii deschide calculatorul de pe birou si incepe sa scrie un email.Vremea scrisorilor catre cei dragi a murit de mult,inecata in apele reci ale Atlanticului. Mainile batrane tremura la atingerea tastelor calculatorului : devina este Parkinsonul! Dupa doar cateva cuvinte se opreste sa-si culeaga o lacrima ce-i atarna in coltul ochiului stang. ”In fiecare zi mi-e dor de voi….”