Pasaport catre eternitate

Era intr-o seara tarzie de toamna. Venisem de la tara, dar calatoria nu avea sa se incheie aici. Ne asteptau colinele salbatice ale Ibanestilor. Si "nea Cais" alimentat cu cateva pahare de" Saniuta" care avea sa ne puna pe tava drama sa existentiala. Acum doi ani nevasta lui si-a luat zilele in grajdi, ca Ana lui Rebreanu… Are cu ea un copil care-i insenineaza zilele de truda si o femeia noua, pe care nu iubeste cu acelasi foc. Pe drum, se lasa deodata tacerea. Doar durerea surda a salahorului patrunse adanc in toate colturile masinii si in inimile noastre. In zare, copacii ingropati in noaptea neagra se pierdeau schimonositi sub lumina farurilor. Pe nea Cais l-am lasat in usa si am urcat pe coama dealului dupa care ne-am lasati purtati pe culmi.



Si brusc, in fata ochilor nostri obositi prindea contur o ploaie de stele. De pe creasta dealului, oraselul provincial si satele scaldate in lumina neoanelor, stateau incremenite la picioarele tatei si ale mele. In zare - costumul negru al noptii lucea incarcat cu mii de paiete galbui. Pe deal - lumina palida a farurilor. Cateva zile mai tarziu, de pe culmile vietii se desprindea cea mai frumoasa stea: TATA.

Era dimineata, iar telefonul ma smulgea brutal din bratele lui Morfeu. Un coleg de-al tatei imi dadea teribila veste. In casa – lumanari si lacrimi, prosoape, colaci si o durere surda…


4 octombrie- zi de toamna bacoviana, ingropata in fiorii asteptarii si in frunze moarte. O cladire mica, cu tencuiala cazuta si cruce in varf se ascundea in spatele Spitalului Municipal. Era morga. Iar paturile ei reci adaposteau trupul ranit si ostenit de munca al tatei. Mi-am luat inima in dinti si am privit pentru o clipa in spatele usii. Deodata, in fata ochilor mei infrigurati, am vazut un chip drag. Pe patul rece inconjurat de lumanari – zambitor si cald, se odihnea tata. Parea ca rade si pe fata sa, printre broboanele de sange inchegat, inca mai licareau luminile de pe dealul Ibanestilor.







Mai tarziu, durerea nostra i-a patruns in madularele lui de ceara. Asezat pe catafalc, inconjurat de apostolii veniti la cina cea mai de pe urma, tatal meu parea ingandurat si trist, ca inaintea unei cumplite incercari. Se pregatea pentru marele examen al vietii de dincolo.
Si avea drept pasaport o bucata de vata sfintita, ascunsa cu grija in urechea dreapta.
In memoria tatalui meu, Gica, la 40 de zile de cand a plecat dintre noi.

Din intelepciunea tatei :
1. Oriunde si oricand sa fii om.
2. Fericirea nu se construieste niciodata pe durerea altuia.
3. Sa stii ceea ce cauti, ca sa nu te sperii de ceea ce gasesti.
4. Cei care iti vor cu adevarat binele sunt parintii.
5. Da ca sa ai.

Descrierea unui site

Curiozitatea de a vedea ce mai este pe acasa m-a impins sa accesez azi site-ul Monitorului de Botosani. Si m-a surprins, pentru ca realizarea sa intrecea cu mult asteptarile mele. Iata cateva dintre observatiile mele in legatura cu acest site.



Calitati:
1. se incarca usor
2. are un design placut
3. punctul de interes al cititorilor
exprimat prin fotografia zilei
4. interactivitatea cu cititorii prin
comentarii pentru fiecare articole
5. sondarea opiniei cititorilor prin
intrebari
6. acceptarea si publicarea chiar si
a comentariilor rautaciose
7. inregistrarea numarului de vizitatori
8. linkuri catre publicatii locale si
nationale
9. nu contine publicitate sacaitoare


Defecte:
1.contine linkuri catre pagini goale
2. da unele erori la accesat
3. nu permite vizionar anunturilor
fara abonament
4. articolele nu sunt formatate
dupa regulile presei on-line
5. folosirea unor poze prost
realizate

Jurnalismul si manipularea prin presa in viziunea lui Cristoiu.

Amanunte amuzante desprinse si indelung comentate dupa conferinta sa de la Iasi.



Reguli:

1. "Jurnalistul este o fatuca cu un maculator si un pix care merge cu metroul si este trimisa la un eveniment pentru a obtine cel putin o stire."
2. "Visul meu este sa fac un ziar de spioni."
3. "Am dorit sa fiu jurnalist ca sa ajung vedeta."

PS. Mai sunt si altele dar pe care, pe moment, nu mi le amintesc.

Wikipedia

Intre etica si tehnologie


De obicei cand vorbim despre Wikipedia vorbim a superlativ. Informatii verificate de un public imens, actualizare rapida, interconexiuni si mentionarea surselor articolului - intr-un cuvant o importanta sursa de informare Internet.

Si totusi se pune intrebarea daca Wikipedia este sau nu o sursa credibila. Mai ales pentru ca subiectivitatea unui articol poate leza imaginea si respectul de care se bucura o persoana. Este si cazul lui John Seigenthaler - fost asistent al lui Robert Kennedy. El este acuzat intr-un articol de pe Wikipedia ca a participat la asasinarea fratilor Kennedy, desi acest fapt nu a fost dovedit nici pana in prezent. "Biografia sa" a fost publicata pe 26 mai 2005 si verificata trei zile mai tarziu, cand nu a fost modificat doar cuvantul "early". Articolul va disparea abia in octombrie, acelasi an, din cauza procesului intentat de John Seigenthaler.
In acest caz justitia nu si-a putut spune cuvantul pentru ca autorii nu a fost gasiti si pentru ca, potrivit legilor americane, "furnizorii de servicii interactive Internet nu pot fi tratati ca autori sau vorbitori". In plus, date din "biografia" de pe Wikipedia apar si pe alte site-uri de acest gen, iar informatiile compromitatoare de acolo nu au putut fi pe deplin eradicate.

Ba mai mult, redactarea materialelor cu un caracter vadit subiectiv este o problema chiar si pentru initiatorii tehnologiei wiki. Iar acest lucru se datoreaza identificarii autorilor pe baza IP-urilor - metoda care nu este intotdeauna de ajuns.

Asadar se pune problema daca imensitatea informationala de pe Wikipedia poate permite patrunderea usoara a barfelor si a faptelor neverificate. In plus, nu trebuie sa trecem cu vederea nici aspectul moral al situatiei - posibilitatea prejudicierii imaginii unei persoane. Acestea sunt doar cateva probleme care le pune si astazi utilizarea pe scara larga a tehnologiei wiki.
Volumul de informatii este imens, astfel incat poate dura saptamani intregi pentru a le valida. Iar in ce priveste corectarea, totul depinde de cat de accesata este informatia respectiva dar si de responsabilitatea utilizatorilor. Ei trebuie sa fie constienti ca este necesar sa controleze datele si din alte surse, evitand astfel posibilele erori si respectand o regula de baza a jurnalismului cetatenesc: verificarea informatiei.

Dincolo de toate suspiciunile nu putem nega valoarea informativa a Wikipediei. Si-a castigat credibilitatea in timp si utilizatori fideli, aschimbat mentalitati si impus lucrul in grup, dar totusi nu este infailibila. De aceea cred ca utilizatori trebuie sa verifice ei insisi datele, iar atunci cand intalnesc greseli sa le modifice, evitand propagarea de informatii false.

Surse:
USA Today

Intimitatea persoanei - iluzie moderna

Yahoo si turnatorii chinezi

Banii nu au culoare si nici miros. E o lectie pe care o primim in fiecare zi si care, se pare ca a devenit o reteta de succes a marilor companii. Este si cazul celebre Yahoo care a acceptat sa gazduiasca servere de e-mail pe teritoriu chinez, usurand munca turnatorilor de profesie si a Serviciilor secrete.

In acest caz, sunt incalcate drepturile utilizatorilor la intimitate si libera exprimare si se ofera un ajutor providential autoritatilor comuniste chineze. In plus, conducerea Yahoo a refuat initial sa-i primeasca pe reprezentantii de la Reporteri Fara Frontiere, intimidandu-i cu ajutorul bodyguarzilor. Pare o practica intalnita mai ales la noi, dar se intampla si la case mai mari. Chiar si dupa ce firma a fost luata in vizor de Congresul American.

Dar povestea nu se sfarseste aici. Conform rapoartelor organizatiei Reporteri Fara Frontiere, de la aducerea serverelor pe teritoriul chinez au fost arestati un jurnalist si un dizident. Iar acesta e doar inceputul.

In orice caz, daca ar mai fi trait Ceausescu, ar fi apelat cu siguranta la serviciile Yahoo, iar Arhivele Securitatii nu ar mai fi completate atatea si atatea nume. Virtualii demnitari de dupa regim nu s-ar mai fi sinchisit sa-si acopere trecutul de turnator, pentru ca, gratie noilor tehnologii, Securitatea ar fi avut in subordine mai putine persoane.

Oricum, aceasta varianta ar fi avut si ea avantajele ei. Pentru cei singuri in special. Le-ar fi dat posibilitatea de a scrie romane si de a se simti ascultati. Pentru ca dincolo de oameni e Yahoo...si ....cel poate Securitatea

Lasand la o parte glumele, trebuie tras un semnal de alarma privitor la intimitatea persoanei pe Internet. Scriem e-mail-uri, facem bloguri, ne confesam, flirtam - asa suntem noi oamenii. Dar ne intrebam sub ochii cui? Armata, serviciile secrete sau poate, vreun functionar obosit si plictisit ne vede si ne citeste. Si in scurt timp, fara sa stim ne spalam rufele in public.

Acesta este dupa cum ar crede unii, un caz izolat. Totusi ar trebui sa fim constienti de ceva: BigBrother e cu ochii pe noi.

Sursa:

Chip.ro

Semnatura electronica in impas

Romanii sunt inca reticenti la nou si adesea persecutati de mania originalitatii. Aceasta este concluzia la care au ajuns mai multi specialisti care au cercetat utilizarea semnaturii electonice la noi in tara. Astfel, desi din toamna ea devine obligatorie, la trei ani de la lansare serviciile de furnizare a semnaturii electronice sunt folosite doar de 20.000 de firme.

Pentru a intelege insa ce este semnatura electronica vom incerca mai intai sa o definim. Astfel aflam ca nu este scanata, ci consta intr-un set de date in forma electronica care serveste ca identificare. Ea se poate obtine in baza unui contract incheiat cu un furnizor de servicii de certificare, care ofera pentru acest lucru un certificat digital- cu valabilitate de un an, dupa care trebuie reinnoit.

Operatiunea costa in jur de 40 de euro/an, are valoare in instanta si ne permite printre altele sa vizualizam dosarul fiscal in conditii confidentialitate, sa ne platim impozitele, sa scutim drumuri lunare obositoare si de birocratia inerenta. Toate fara depunerea fizica a documentelor. Sistemul beneficiaza de securitate, iar in cazul cand calculatorul ne este furat, hotul nu poate vedea documentele.

Din acest motiv cei mai multi clienti sunt cei din sectorul de stat. Ceilalti fie nu stiu cum functioneaza, fie sunt tematori, prea "originali" sau pur si simplu stransi la punga si birocratiofili.

Oricum e bine de stiut ca nu suntem singurii din Univers care ne sustinem sus si tare originalitatea chiar si a semnaturii. In fond nu e decat o atitudine. De prostie, ignoranta sau poate chiar intemeiata, nu se stie inca. Vom trai si vom vedea, dar si in acelasi timp firmele vor fi nevoite sa adauge pe lista de cheltuieli inca 40 de Euro.....De ce? C-asa vor guvernanti.
Sursa:
www.adevarulonline.ro , 04 apr 2006

Revolta pe bloggurile angajatilor Microsoft

"Sunt de peste 10 ani in aceasta companie si sunt rusinat si trist. Aceasta companie este un dezastru pe mai multe niveluri." scria de curand unul dintre angajatii Microsoft. Si nu e singurul, daca tinem cont ca multi dintre programatori nu-si vor primi banii la timp, riscand chair sa fie concediati.

Motivul este decizia conducerii de a amana lansarea sistemului de operare Windows Vista si a pachetului Office abia in ianuarie 2007.

Nemultumiti, ei se razbuna pe tastatura, postand de zor pe bloggurile personale mesaje foarte dure ca: "Vista 2007. Concediati conducerea acum!” sau " Vista- nu l-as cumpara nici cu banii altora". Cel mai contestat personaj este chiar directorul Steve Ballmer care a operat cateva schimbari in interiorul companiei.

Potrivit Microsoft lansarea a fost amanata pentru cresterea nivelului de securitate al sistemului. Informatiile neoficiale vin sa contrazica acest lucru si atesta probleme mari in ce priveste codul.

O alta amenintare care planeaza acum asupra companiei vine din Europa. Este comisarul antitrust al Uniunii Europene, Neelie Kroes, care anunta ca Windows Vista nu va putea fi vandut in UE daca nu va respecta regulile impuse. In caz contrar risca o amenda de 100 de milioane de euro si pagubele aferente.

Am hotarat sa ma opresc asupra acestui articol tocmai pentru ca recent am avut o tema despre istoria companiei si majoritatea informatiilor pe care le-am gasit pe net erau in evidente tonuri de roz. Azi vad ca nu e chiar asa. Chiar si companii precum Microsoft au problemele lor si e interesant ca angajatii prefera sa le dezbata in coltisorul lor de Internet, adica pe blogul personal. Si eu as proceda la fel.

Totusi ramane insa o intrebare. Profesorul nostru ne-a spus ca aceasta amanare nu e decat o simpla strategie sau mai bine zis o manevra care poarta si ea marca Microsoft. Abia astept noutatile.

Surse:
chip.ro
chip.ro

Copiii din Beslan

Aseara am vazut un documentar care cred este interesant pentru noi, studentii de la Jurnalistica, pentru Practica tv de anul acesta. Este intitulat "Children of Beslan" (Copiii din Beslan) si a fost realizat de BBC.

Documentarul surprinde magistral atacul terorist asupra unei scoli din Osetia de Nord sfarsit cu uciderea a 330 de persoane dintre care 186 erau copii. Evenimentul a avut loc in prima zi de scoala din 2004 si s-a sfarsit prin confruntarea dintre teroristi si armata rusa. Documentarul este construit din flash-backuri multiple realizate pe baza marturiilor copiilor implicati.

Acest lucru il face si mai impresionant, mai ales ca amintirile copilasilor sunt dureroase. Un baietel a fost ghidul reporterilor pe ruinele fostei scoli din Beslan unde, pe 1 septembrie 2004 si-a pierdut tatal. Si nu este singurul. O fetita incepe sa planga , amintidu-si de prietena ei care a fost omorata de teroristi pentru ca i-a sunat telefonul mobil.

Interesant este si portretul teroristilor conturat din declaratii precum si o intrega "filozofie" a copiilor despre acestia. Pe 1 septembrie 2004 cei mai multi dintre elevii din Beslan au vazut moartea cu ochii. Unii au crezut ca sunt protagonisti intr-un film, altii ca vor fi salvati de Harry Potter. O parte dintre ei au supravietuit eliberati de armata rusa .

Indepartandu-ne de subiectul propriu-zis, nu putem sa nu remarcam tehnica ireprosabila: cadrele detaliu cu imagini care completeaza marturiile copiilor si prim-planuri cu acestia. De fapt, intregul documentar e un puzzle construit din imagini socante si amintiri dureroase.

Atacul terorist din Beslan a fost condus de cecenul Samil Basaev. Pe cand mamele indurerate isi mai plang copii morti in atentat, Basaev este si acum in libertate, dand de furca autoritatilor ruse.

De ce blogez ?

" Publicarea unui jurnal e treaba posteritatii, scrierea lui e o necesitate intima dovedita de insasi marurisirile facute in el. (…) In jurnal apar adesea evenimente monotone si disproportionate ca interes si care nu pot fi intelese decat de cei implicati in ele, asa cum marinarii unui vas ar intelege ceea ce este trecut in jurnalul de bord al navei de catre comandant. Daca nava se scufunda sau trece printr-o mare primejdie, toate aceste amanunte de bord pot capata un sens adanc." Marin Preda

De ce blogez?! Pentru ca blogul e ruda bizara si relativ recenta a comunicarii - o forma de individualism feroce si de exchibitionism… pentru ca vorbesti cu tine insati si cu ceilalti…Zilele trecute, din pura intamplare am inceput sa-i cunosc din bloguri pe pasionatii lor… Unul dintre ei e George, un baiat romantic care prefera sa-si scrie textele cu Italic, celalalt un preot dintr-un sat timisean pentru care viata parohiei e subiect de confesiune.

A fost de ajuns sa-mi arunc ochii asupra celor doua bloguri si am descoperit ca Internetul e deschis tuturor. Confesiuni, secrete profesionale, idei trasnite sau chiar cronici de botez si inmormantare isi au locul lor in retea. Bloggerul impatimit e un om comun pe care il distingi dupa creatia sa. Trasaturile si spiritul sau e universal si nu pot fi invalmasite intr-un portret robot. Parola sa e pasiunea cu care isi construieste spatiul personal si dorinta de comunicare pe care imi propun sa le adopt.

Intemeierea unui blog a fost pentru mine un act nepremeditat. Cu toate acestea doresc sa-i confer spatiului meu privat doua utilitati: profesionala si personala. Toate au inceput. Cam atat.

Un soricel era gonit toata ziua prin casa de un motan. Pentru a scapa cu viata chitcanul se ascunse un timp, dupa care auzind un latrat iesi din "culcus". In cateva secunde fu prins de motan exclama sadic inainte de a-l manca: "E bine sa fii bilingv !"

Pe acest principiu pornesc si eu creand acest blog mai mult dintr-o obligatie pe care sper sa o onorez cu bine. Blogul meu va fi despre multimedia si cum sunt o incepatoare in domeniu vreau sa aflu cateva sugestii, comentarii si poate impulsuri. O sa fie interesant. Cam atat pentru azi. "Ne vedem cand ne-ntalnim!" Bye